IN IESLEA SFANTA

Pădurea parcă-i de cleştar

Şi luna se reflectă unduitoare-n ape.

Stelele par licurici pe cerul cel senin

Văzduhul e de un tainic fior plin.


Lumea doarme trudită de a zilei munci.
Copii au adormit, visând la poveştile zise de bunici
Focul arde-n sobe si mesele-s îndestulate,
Doar trei fiinţe stau în frig şi-s nemâncate.


Să pătrundem în ieslea cea săracă,
De la margine de Betleem.
Şi-l vom găsi pe Iosif uitându-se cu îngrijorare
Spre prunc şi spre Maria, Măicuţa iubitoare.


Ce trist lucru,căci peste tot găsit-au ocupat.
Oraşul era ca niciodată atât de aglomerat,
De peste tot venit-a lume să se înscrie

Din porunca lui August împărat.

Copilul doarme, lumina parcă din micul trupuşor răsare.

Păru-i ondulat se aseamană cu grâul copt de soare

Şi zâmbetul e atâta de fermecător şi lin

Iar calzii ochişori întredeschişi se contopesc cu cerul cel senin.

El îi va izbăvi pe oameni,

Acest micuţ frumos şi delicat.

El va aduce mântuirea,

El pruncul mic şi sfânt ce-i veşnic Împărat.

Şi-n noaptea cu luciri pe cerul înstelat
Cu luna care zâmbeşte oglindită-n ape plutitoare,
Inimile lor sunt pline de fericire
S-a născut Izbăvitorul ce aduce lumii veşnic mântuire.